Femeia occidentală - obiect sexual

         

         Detest să mă uit la videoclipurile americane, în special cele ale rapperilor. Din punctul meu de vedere, toată acea etalare a „visului american” – băiatul negru şi sărac din ghetou care, deşi poartă în carne urmele a n-şpe mii de gloanţe, a profitat de oportunităţile oferite de show-bişniţa americană – e de prost gust. Mereu am privit fenomenul ca pe un manelism american: „Uite, mânca-ţi-aş, ce ţoale marfă am!”, „Câta bling-blingul din aur şi diamante la gât!”, „Urmăreşte-mă cum arunc cu banii, fără număr-fără număr!”, „Suie, păpuşă pe masă! Dă din buric! Haida!”

         A început demult să îmi fie silă de dihămatele dizbleujăte despuiete care îşi zdrumică şuncile prin aceste videoclipuri. Greţosul tremur al bucilor împinse în spate, fix în obiectivul camerei de filmat, îmi aminteşte de vibraţia plină de excitaţie a unei pisici în călduri. Reducerea femeii la un simplu obiect sexual, destinat plăcerii bărbatului animalizat, mă jigneşte profund.

          Cât respect poate arăta un tânăr crescut şi educat în această sub-cultură rap pentru membrele de sex opus ale speciei sale? Nu e vorbă, că pe lângă imaginile cu dansatoare orgamice nici versurile nu se lasă mai prejos. Îmi vine în minte un titlu al formaţiei B.U.G. Mafia „Băieţii sunt băieţi şi femeile sunt târfe”. Iar dacă stau să îmi scormonesc în memoria mea adolescentină îmi amintesc şi versurile unei alte melodii numită „Hoteluri”:

Înc-o dată pentru tata, hai la mine, 
Un pupic pe obraz, apoi lasă-te pe vine... nu te mai ascunde 
Ştiu că-ţi place, lasă-l pe Tataee să-ţi explice cum se face 
Înainte şi-napoi, cum ţi-am spus-o mai de mult 
Da fata mea e timpul să te fut
Şampania curge, hai dansează... Pune-ţi mâinile pe cur 
Trebuie să fiu pe fază... Un autograf? Mai târziu... 
Acum vreau să-ţi arăt ce băiat rău pot să fiu... 
O să scot pula afară, ieşi la lumină, am chef de nebunii, 
N-are rost să fii timidă, că eşti cu un mafiot: Mr. Juice 
Sunt din Pantelimon nu mai e nimic de spus  

R: 
Şampania curge, femeile dansează, 
Mafia şi şmenarii în hoteluri se distrează 
Şampania curge, femeile dansează, 
Mafia şi şmenarii în hoteluri se distrează 

Camera de hotel, o curva şi-un borfaş, 
Asta este viaţa mea: femei, bani şi hash 
Fata se miscă bine, face streap-tease pentru mine, 
Îmi place tare rău, I-ar place şi lui Dumnezeu 
Faţa jos, fundu sus... Ha! Ha! Ar fi bine s-o chemăm 
Şi pe prietena ta... E ca şi făcut, deja e-n dormitor 
Curvele şi eu: peştele din Pantelimon 
Una-i la aparat, simt că nu mai este mult 
Şampania curge dar acum vreau să le fut
Faţa jos, fundu sus, după cum aţi învăţat... 
Aşa, prinţesa, n-am nimic de reproşat 
Dau la fete de uşor, una câte una, 
Se vede după faţa lor că le place pula
Sunt un băiat de cartier şi ştiu ce-nseamnă viaţa, 
Aşa că vă spun: băieţi, futeţii şi petreceţi! 

R:

Nimeni nu poate să mă schimbe, 
Aşa am să fiu mereu: un derbedeu! 
Am numai femei în capul meu 
Pentru că eu iubesc băutura şi bairamul, 
Ridicaţi mâinile-n sus cei ce iubesc femei şi banul 
Nu poţi să m-acuzi, pentru că aşa sunt eu 
Haide curvo să te văd,ce-i al tău este al tău... 
Te mişti beton, bine, ce m-aş fute cu tine, 
Să petrecem toată noaptea, fumăm haşiş, hai cu mine! 
Sa mergem în camera de hotel, ia-ţi câteva prietene, 
Şi-o scoatem într-un fel...O să-mi chem şi eu băieşii,
Facem dezmăţ, să vă văd fetelor, săriţi şi strigaţi: SEX! 
După marijuana, haşiş şi alte alea, 
Ştii ce-o să se-ntâmple, vine alta şi tu valea! 
Ăsta sunt eu, v-am spus încă de la-nceput,
Vă iubesc pe toate, nu vreau decât să vă fut!

          Înălţătoare versuri…şi când te gândeşti că cei din generaţia mea aveau vre-o 14 ani când au scos B.U.G. Mafia albumul pe care se afla această piesă! 

           Şi, ca şi când nu ar fi fost de ajuns, numeroase videoclipuri ale d.j.-ilor au început să facă uz de materia primă sexuală numărul 1 al planetei - femeia despuiată...

http://www.youtube.com/watch?v=WVi-KtBCes0

          Nu sunt unul dintre cei ce proslăvesc femeia (despre feminism voi scrie în curând, şi nu de bine!), dar nici nu pot accepta în sinea mea acest mod pur instinctual în care e prezentată relaţia între cele două sexe. Freud spunea că romantismul este, de fapt, un artificiu, o strategie a seducţiei, avâmd un singur scopŞ reproducerea. Sunt perfect de accord. Însă, prin promovarea muierii nude simt o formă de manipulare grotescă: influenţarea instinctelor mele animalice în scopuri pecuniare. 
          Un alt fapt de neacceptat în mediul sho-bizz-ului este lipsa din ce în ce mai stringent a valorii. De la o vreme e atât de greu să găseşti o voce bună în muzică. E de ajuns ca duduia să îşi etaleze nurii, iar mixerele îi prelucrează în mod decent vocea mai mult decât banală. Dai cu tunul până să găseşti o Paula Seling ori o Alicia Keys care, pe lângă o frumuseţe aproape angelică mai au şi o voce superb.

          Îmi repugnă tentativele manipulatorii ale advertising-ului şi voi încerca mereu să le resist. Aşa că, atunci când mă trezesc bălind la un videoclip cu tâţe aproape goale, îmi dau două plame peste meclă şi schimb canalul. Şi proxeneţii ăştia vestici mai au tupeul să critice situaţia femeii din lumea musulmană???

          P.s.- Mă simt nevoit să cobor drapelul în bernă pentru Jewel care a pierdut lupta cu cancerul show-biz-ului de peste ocean. Să păstrăm un moment de reculegere în cinstea cântăreţei minunate care a fost – căci acum nu mai este.

Originea omului

          Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,

          Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

          A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!

          Tot circulă o vorbă, deloc adevărată,

          Că omul ar descinde din buna noastră rasă,

          Deşi ideea asta îmi pare odioasă!

          Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte

          Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!

          Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?

          Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?

          Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?

          Însemne sataniste, otrăvuri, porcării?

          Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,

          Ca să scornească arma distrugerii în masă?

          Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,

          E biodegradabil. Natura o-ngrijim.

          Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,

          Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii…

          N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,

          Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!

          Cine-a văzut în hoarda noastră violatori rataţi,

          Drogaţi, lacomi de sânge sau pedofili turbaţi,

          Escroci, bandiţi, gherile ori secte mii şi mii?

          În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostii!

          Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,

          Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.

          Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat

          În obştea maimuţească vre-un cocotier privat,

          Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

          Abandonaţ în ghene de aşa-zise mame.

          Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,

          Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă. 

          În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,

          Devine şef acela viteaz, agil, deştept,

          Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,

          De rele şi primejdii grupul să ni-l ferească.

          Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,

          Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.

          Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!

          Şefii sunt fără suflet şi fără de cuvânt,

          Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,

          Nebuni după putere şi după bunăstare!

          De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,

          Contează doar averea şi înmulţirea ei.

          Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,

          O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

         

          La om, tot ce înseamnă mizerii, intrigi, ură

          Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.

          Şi chiar de-aş fi silită de vreun laborator,

          N-aş deveni nici Iudă şi nici informator.

          Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:

          La noi nu se întâmplă război religios,

          Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,

          Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,

          Nici ordine mondială, şi nici xenofobism,

          Şi nici vreo mârşăvie ce-aduce-a cinism.

          E-adevărat că omul, acest biped gunoi,

          Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!

          Am preluat această poezie de pe blogul lui Mircea Badea ( www.mircea-badea.com ). Versurile au fost postate de o persoană în cadrul unui comentariu. Trebuie să recunosc faptul că am modificat unele aspecte care nu corespundeau cu propria mea viziune asupra subiectului abordat. Îmi cer scuze autorului/autoarei pentru alterarea creaţiei sale.

Ipotetice sfaturi parentale - I

          Darga tatii, stai aşa! Nu pleca! Vino puţin până aici să îţi arăt ceva. Uite, ia şi citeşte despre cântăreaţa aia americancă... mulatra aia cu „umbrela-ela-ela-ela”. Rihanna parcă o cheamă, aşa-i? Vouă, ăstora mai tineri vă place tipul ăsta de muzică...pe mine mă depăşeşte.
          Uite cam câtă minte are fata asta de 21 de ani. Puţină, draga mea...tare puţină.

          Cred că acum ai alt prieten, nu? Vre-un coleg ori vre-unul de pe aici, din cartier? Poate ne face şi el o vizită...Cheamă-l la cină zilele astea...O să vrea şi mama să îl cunaoscă.
          Uite, zice aici că şi cântăreaţa asta are un iubit, un puştan de 18-19 ani, cică rapper –deşi eu nu am auzit de el- care i-ar fi ars o mamă de bătaie acum vre-o lună. Uite, am găsit şi o poză cu ei doi... El are un tricou roşu - care, probabil, are scopul de a ascunde petele de sânge - cu un pumn imprimat pe el - imagine care se pare că îi defineşte personalitatea şi comportamentul...Mă uimeşte faptul mai sunt, încă, împreună.

          Poate cineva să îmi explice şi mie cum mai poate accepta fata asta prezenţa  bădăranului în preajma ei, cu toate inelele din lume –că spune aici, în ziar cum că i-ar fi dăruit un inel de multe mii de dolari? Dar uită-te puţin la imaginea asta! Uite ce faţă avea după ce a bătut-o animalul ăla!O fată foarte drăguţă, totuşi!
          Draga mea, momentan nu ştiu cum mai sunt prietenii tăi. Mereu ţi-am acordat libertatea de a-ţi alege singură anturajul, dar am fost şi sincer atunci când nu am fost de acord să îţi pierzi vremea cu unii dintre ei. Cum orice cioară îşi laudă puiul, aşa şi eu îmi spun că eşti o fată deşteaptă şi ţi-am acordat toată încrederea. Am mai vorbit noi pe alte subiecte, dar acum, profit de această ocazie pentru a-ţi oferi câteva sfaturi.

          E bine ca fetele să îşi aleagă cu mare grijă prietenii. Să ai mereu grijă la modul în care se comportă, studiază-le caracterul, vezi ce fel de amici are, caută să afli cum s-a comportat în trecut cu celelalte fete –in concluzie, încearcă să îţi formezi o imagine foarte clară cu privire la băieţii respectivi.
          Să ţii minte un lucru: dacă s-a dovedit a fi măgar cu fostele iubite, sunt mari şanse ca nici tu să nu fii ferită de neplăceri; dacă afli că a fost cu multe fete, ar trebui să ai grijă să nu te ataşezi prea mult de dânsul, căci te va părăsi cu prima ocazie; dacă vorbeşte urât de fostele sale gagici şi caută să le facă de râs în faţa colegilor săi, să fii convinsă că la fel va vorbi şi despre tine; dacă atunci când e nervos te înjură, să fii sigură că nu mai e decât un pas până la gesturi mult mai agrsive din partea lui; dacă nu te respectă şi nu îţi acordă atenţie, tratându-te cu indiferenţă atunci cînd e în compania altora, înseamnă că nu ţine la tine, ci acordă mai multă importanţă propriei imagini „macho”...te va lăsa baltă oricând, numai ca să nu pice de „papagal” în faţa prietenilor; dacă se arată gelos şi caută mereu să te controleze, asta nu înseamnă că te iubeşte, ci doar că nu are încredere în tine şi că e un complexat; dacă vreodată te loveşte „în joacă”, să fii foarte conştientă că o lovitură la mânie va veni la un moment dat şi asta ar putea deveni un obicei.
          Este absurd să stai lângă o persoană care nu te tratează cu respect, iar cel mai grav gest e acela de a lovi pe cineva. Nu uita un lucru foarte important: dacă tu nu te respecţi pe tine însăţi nu te aştepta să o facă alţii. Mândria nu e un lucru rău atâta vreme cât ai pretenţia de a ţi se acorda minimul de bună cuviinţă.
          Aminteşte-ţi faptul că numeroase femei din această lume sunt bătute de soţii lor. Şi ştii de ce? Pentru că acestea nu au ţinut cont de nici unul dintre sfaturile de mai sus. Fie că părinţii lor nu le-aueducat în tinereţe, fie au iubit prea mult un ticălos.
          Ai grijă de cine te ataşezi! Nu ierta nici o abatere din partea nimănui! Îndepărtează din jurul tău orice persoană care nu te tratează cu respect! Nu uita că nimic nu te ţine alături de un nemernic. Să spunem că femeile căsătorite au o scuză; e greu să laşi totul în urmă, să-ţi iei copiii de mână şi să pleci. Să pleci unde? Cine să te sprijine, cine să aibă grijă de tine şi de odraslele tale? E greu... Dar o tânără necăsătorită nu are nici o motivaţie! Nici una, mai puţin prostia. Sper din suflet ca tu să te dovedeşti deşteaptă!  
          Pentru mine eşti un copil, pentru alţii o domnişoară, iar pentru cei de vârsta ta, o gagică. În ziua de azi copiii cresc repede...
          Te rog să nu uiţi ce ţi-am spus.
          Acum, hai, fugi afară. Am nişte treburi de rezolvat pentru mâine.
          Ţi-ai luat cheile? Telefonul? Fii atentă la traversare! Ai grija cum mergi!
          Dacă întârzii, dă un telefon!
          Pa-pa-pa!

http://www.youtube.com/watch?v=TAIhHezmcaM

http://www.youtube.com/watch?v=cHIL6Fr5Iko&feature=related

Bunul, Răul şi Urâtul

          Bonom, rotofei, cu barba gen amish zulufându-i falca, acest personaj dionisiac pare a fi un monument însufleţit al împăciuirii. Deşi priveşte pe sub linia continuă a sprâncenelor sale stufoase, din spatele lentilelor ample ale unor ochelari enormi, asemeni unui pedagog de şcoală, omul scrie "Despre îngeri", contemplându-le aripile îmbârligate în zborul divin. Ar putea vorbi pe "Limba păsărilor" la vederea tuturor acestor "Comedii la porţile orientului", "Ochiul şi lucrurile" dovedindu-se a fi de multe ori la marginea ridicolului.

          Acest om e un erou. Se insinuează cu abilitate în miezul conflictului, înfruntând cu zâmbetul pe buze tirurile verbale semi-automate şi baionetele argumentelor mânuite cu abilitate. Prezenţa lui pare a linişti spiritele, adversarii muşcându-şi zăbala, îşi şterg spumele de pe boturi, vârându-şi săbiile în teci. Nici strângeri de mână, nici zâmbete amabile, dar scopul este atins. Mâine flegmele vor zbura din nou pe revere, însă în această seară e linişte. Numai firavele săgeţi ale privirilor mai zboară uneori prin văzduh.

          Puţini au atâta lipsă de delicateţe încât să îl agreseze cumva pe boemul pacifist, de parcă pe fruntea lui ar scrie cu litere de-o şchioapă: NU TRAGEŢI ÎN PIANIST! La drept vorbind ar fi şi degradant, ca şi cum ai vrea să baţi cu bâta un biet urs panda...
          Şi totuşi nu pot să mă abţin! Oricât de mult l-aş fi simpatizat pe domnu' Pleşu, cu uşurinţă aş lua o pană cu care să îl croiesc aprig! El e "Bunul".


 

          Înalt, firav, uneori afişând o morgă numai bună de transportat pe targă la "Mina Minovici", acest "european cu papion" pare atât de fragil, încât până şi o balerina de porţelan inspiră mai multă forţă. Ca un adevărat ascet la culturii, epigonul Cioranian de mare clasă îşi afişează freza cu specific hitlerist, hipnotizând audienţa cu vorbe meşteşugite, pline de inteligenţă şi spirit despre minunile capitalismului, sistem mai mântuitor decât Iisus Cristos în persoană.

          Orice i s-ar putea ierta "înfundatului", mai puţin agresivitatea, la fel de naturală ca furia turbată a unui melc. Mostrele sale de gândire la adresa poporului român sunt atât de revoltătoare încât îţi vine să îl pui să-şi ingurgiteze propriile scrieri. Supărătoare nu sunt opiniile în sine, ci lipsa de înţelegere faţă de acest vulg nefericit, trecut prin mizeriile comunismului şi care, asemeni animalului obişnuit cu gratiile cuştii preferă temniţa libertăţii. Să acuzi poporul român pentru alegerea lui Iliescu e nu numai înverşunare, ci mai ales rea voinţă.
          Trăiesc cu speranţa că într-o zi voi avea posibilitatea să îl pun pe domnu' Patapievici în rolul lui Cronos! El e "Răul".

          El e un om profund...El e un om...El e un...El e...El...El are faţă de tractorist, chipul omului muncii catapultat din condiţia călâie a mediocrităţii până în sferele înalte ale elitei culturale spre a deveni "nemuritor şi rece", individul e într-o continuă "Ceartă cu filozofia", neştiind mai nimic "Despre limită". În schimb, se pare că vrea să ne înveţe multe lucruri "Despre ură", ori "Despre minciună" şi face din când în când câte un "Apel către lichele" având impresia că lumea îi dă vre-o importanţă.

          Rămâne un mister de ce un astfel de personaj a reuşit să devină un etalon cultural în această ţară. Se pare că Noica a reuşit să îl legitimeze, ori poate prietenia cu Pleşu, deşi limbajul aşchios, de lemn, nu i-a dispărut de pe limbă. Intuiesc că a spune nimic în multe cuvinte e atât de dificil, încât fenomenul merită întreaga apreciere.
          Cu chelia sa şi aerul introspectiv, sper ca domnu' Liiceanu să se ocupe mai mult de editura Humanitas decât să ne plictisească inutil pe la televiziuni! El e "Urâtul".

 

            Înţeleg dorinţa oamenilor de a se afilia politic -oricât de stupidă mi s-ar părea ideea-, însă toate până la un punct. Cum să mai poţi sta la dreapta unui individ ridicol, să îl susţii, să îl consiliezi? Cum să zbori cu aeronava prezidenţială -aproape de îngerii despre care ai şi scris, însoţit de licheaua pe care ai criticat-o, alături de "Omul modern" pe care l-ai portretizat- atâta vreme cât beneficiarul ei vremelnic este acelaşi marinar mitocan? Probabil, domnu' Pleşu şi compania, acceptă prezenţa căpitanului în ideea unui sacrificiu pentru binele propăşirii culturii ţărişoarei? Ce motiv ar putea fi mai jenant decât acesta? Când omul pe care l-ai votat pare luat cu mâna din mahala şi pus în fotoliul prezidenţial, hăhăind, râgîind cu miros de whiskey şi jignind cetăţenii cu neruşinare, cum mai poţi tu, un intelectual rasat, să te mai afişezi alături de el?
            Pentru mine e un mister. Până la urmă, toţi trei nu sunt decât "Bunul, Răul şi Urâtul".

TRANSromânia

          Dacă încerci să îi explici cuiva câte similarităţi există între comportamentul uman şi cel animal îţi va spune că acest lucru e o prostie. Poţi încerca să îl convingi şi poate chiar vei reuşi să îl impresionezi povestindu-i despre modul în care se împacă cimpanzeii (întinzându-şi membrele superioare), despre faptul că aceştia folosesc unelte primitive, despre atitudinea prietenoasă şi plină de inteligenţă a delfinilor, despre devoţiunea câinelui care îşi jeleşte stăpânul etc, etc. În general, trezesc interes acele laturi creative şi emotive ale fiinţelor lipsite de conştiinţă –deşi multe dintre ele sunt interpretate în mod subiectiv şi părtinitor. Însă, din punctul în care aduci în discuţie elementele negative care corespund celor două categorii biologice, ţi se ridică în faţă un zid de nestrăbătut. Gata! Din acel moment i s-a pus pata! Omul e un minunat, o creatura creata de Dumnezeu după chipul şi asemănarea acestuia.
          Mereu m-a nedumerit acest concept...Cum adica după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? Dumnezeu are păr pe piept? Ori apendice? Sau şi mai tare, cam care ar fi amprentele digitale ale lui Dumnezeu? În fine, nu asta e ideea, pentru că aş putea accepta ideea unei asemănări spirituale. Din păcate, la acest punct, începe să mi se zbată un ochi...La nivel spiritual??? Dumnezeule mare!!! Şi cam care mama naibii ar fi aceasta „asemănare spirituală”??? Păi, dacă te uiţi în jurul tău, nu prea e!
          În mod clar, omul este un animal. Iar dacă ne concentrăm la modul său de a se comporta e clar că natura lui nu e nici pe departe divină.

          Cel mai teribil mi se pare modul în care indivizii se manifestă cu cei diferiţi faţă de ei înşişi. Rasism, xenofobie, homofobie, etc, etc! Să ne uităm numai la cazul travestitului Naomi. Pornind de la premiză că respectiva întâmplare a fost reală şi nu o înscenare a OTV-ului –şi, la drept vorbind, de ce nu ar fi real cunoscând modul în care se comportă concetăţenii noştri-, avem o imagine foarte clară cu privire la subiectul de faţă.

          Naomi este o persoană cu grave probleme de personalitate. Sunt convins că viaţa lui/ei nu e deloc o încântare. E groaznic să te simţi străin de propriul corp, să nu te suporţi pe tine însuţi, să ai depresii teribile pentru faptul că TU –ca prezenţă fizică- de fapt, NU eşti tu. Îi înţeleg dorinţa de se îmbrăca în femeie, de a crea măcar aparenţa a ceea ce se simte şi, practic, este –pentru că, de fapt, suntem ceea ce creierul nostru ne ordonă să fim.
          Ceea ce nu înţeleg şi mi-e greu să accept este modul în care Naomi a ales să se exteriorizeze, devenind o plagă în domeniul media. Desigur, sunt o mulţime de bărbaţi şi femei care au aceeaşi atitudine în faţa camerei de filmat ori a aparatului foto, şi sunt –la rândul lor- la fel de blamabile. Faptul că iese în faţă într-un mod atât de lipsit de inhibiţii nu face decât să trezească nemulţumirea publicului mai puţin amator de producţii tabloide.
          Printre aceşti telespectatori revoltaţi se găsesc unii pentru care nu scălâmbăiala în sine este supărătoare, ci persoanele implicate în realizarea ei. Până acum nu am le-am văzut pe Oana Zăvoranu ori Nichita tunse şi umilite de nimeni, deci nu fenomenul în sine a fost vizat de către vajnicii „vigilante”, ci nenorocitul/a de Naomi.
           Mereu m-au revoltat oamenii violenţi, însă cei care îşi umilesc victimile sunt, în viziunea mea, cei mai mizerabili oameni. Faptul că au agresat un om e de neiertat, dar tunderea şi aruncarea lui în tomberonul de gunoi e un gest sinistru. A-ţi bate joc de o persoană bolnavă este un gest demn de dispreţ. Cu cine s-au pus acei bărbaţi curajoşi şi însetaţi de drepate? Cu un individ efeminat, slab şi îmbrăcat în haine de damă! Halal bărbaţi!
          Băăăăăăăăăăăăăăăăăi! Jean-Claude-Van-Damme-ilor!!! 
          Băăăăăăăăăăăăăăăăăi! Arnold Schwarzenegger-ilor!!!
          Băăăăăăăăăăăăăăăăăi! Steven Seagal-ilor!!!

ALEEE-HOP...TA-DAAA!!!

          Demersurile inutile sunt la ordinea zilei în lumea în care trăim, iar faptul că le acordăm o importanţă supradimensionată e numai din cauza unei iluzionări superficiale. Acest mediu virtual -despre care un forumist spunea că l-aş „infecta”- are o influenţă minimă în cadrul societăţii. Nu poate fi interpretat nici măcar în sensul unui barometru al curentelor de opinie, o reflectare a nişelor mentalului colectiv aşa cum susţine uneori jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Din fericire nu e nici pe departe aşa. Contorizând fauna şi (mai puţin flora) care populează mediul virtual am putea crede că ţara asta e formată din inculţi, semidocţi, agramaţi, extremişti, ignoranţi şi alte specimene din cea mai joasă speţă. Ştiu că majoritatea concetăţenilor noştri nu fac parte din aceste categorii însă nu sunt cu nimic mai buni. Cei mai mulţi dintre ei se află într-o stare de vegetare mentală crâncenă, dezinteresul dominându-le traiul... Pericolul pe care îl reprezintă acest nucleu dur nu este uşor de realizat în aceste vremuri călâi, dar e de ajuns să privim peste umăr, de-a lungul istoriei, şi vom realiza cât de uşor poate fi înjugată o populaţie ale cărei reflexe amorţite de nepăsare nu funcţionează. Un popor nepăsător este asemeni unei broaşte pe masa de disecţie; odată ce nervii i-au fost secţionaţi se află la bunul plac al bisturiului ucigaş.
          O naţiune nepăsătoare este un pericol atât pentru ea însăşi cât şi pentru alţii. De fapt la ce ai putea să te aştepţi atunci când toţi oamenii sunt la fel? Din nefericire spiritul de turmă, adânc implementat în mentalul colectiv, jertfeşte adesea individul pe altarul uniformizării. Păstorii iau diverse forme -fie preoţi slăvind zeităţi atotputernice, fie lideri ce invocă dreptul divin de a stăpâni peste norod- toţi cu acelaşi scop: controlul absolut.
În acest mecanism imens, format din milioane de rotiţe, fiecare element se doreşte cât mai important. În timp, devine o mândrie pentru fiecare să facă parte din întreg.
Puţini sunt cei care se dedau păcatului de neiertat al individualismului. Această erezie socială –mai degrabă o dovadă de ateism civic- trebuie îndepărtată din rădăcină. Însă şi mai periculoasă este intenţia de a te pune contra voinţei maselor. În acest caz înlăturarea fizică a individului devine iminentă.
          Ceea ce e cu adevărat îngrijorător e faptul că, la un moment dat al vieţii tale, realizezi că nu poţi schimba nimic din ceea ce se întâmplă în jur. Tot ce poţi face este să vorbeşti, să exprimi ceea ce crezi că e corect şi moral, să încerci să îl converteşti pe interlocutor la sistemul tău etic...Dar ce te faci dacă nu ai talente oratorice ori nu beneficiezi de un anturaj extins? Deschizi un blog!!! Victoria liberei exprimări este asigurată, iar paginile virtuale vor cuprinde gânduri şi sentimente care, cu puţin noroc, vor fi citite şi poate vor convinge nişte oameni!!!Vei fi un formator de opinie, un om important, vei ajunge să te crezi o componentă importantă a sistemului, un lider!!!
          ...
          Vei fi pe dracu...
          E inutil să continui acest raţionament...Concluzia e că mă simt nevorbit şi profit de minunile tehnologice ale lumii „civilizate” pentru a expune unele idei şi concepţii personale. Cam atât pentru moment.
          Vă salut!