Demersurile inutile sunt la ordinea zilei în lumea în care trăim, iar faptul că le acordăm o importanţă supradimensionată e numai din cauza unei iluzionări superficiale. Acest mediu virtual -despre care un forumist spunea că l-aş „infecta”- are o influenţă minimă în cadrul societăţii. Nu poate fi interpretat nici măcar în sensul unui barometru al curentelor de opinie, o reflectare a nişelor mentalului colectiv aşa cum susţine uneori jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Din fericire nu e nici pe departe aşa. Contorizând fauna şi (mai puţin flora) care populează mediul virtual am putea crede că ţara asta e formată din inculţi, semidocţi, agramaţi, extremişti, ignoranţi şi alte specimene din cea mai joasă speţă. Ştiu că majoritatea concetăţenilor noştri nu fac parte din aceste categorii însă nu sunt cu nimic mai buni. Cei mai mulţi dintre ei se află într-o stare de vegetare mentală crâncenă, dezinteresul dominându-le traiul... Pericolul pe care îl reprezintă acest nucleu dur nu este uşor de realizat în aceste vremuri călâi, dar e de ajuns să privim peste umăr, de-a lungul istoriei, şi vom realiza cât de uşor poate fi înjugată o populaţie ale cărei reflexe amorţite de nepăsare nu funcţionează. Un popor nepăsător este asemeni unei broaşte pe masa de disecţie; odată ce nervii i-au fost secţionaţi se află la bunul plac al bisturiului ucigaş.
O naţiune nepăsătoare este un pericol atât pentru ea însăşi cât şi pentru alţii. De fapt la ce ai putea să te aştepţi atunci când toţi oamenii sunt la fel? Din nefericire spiritul de turmă, adânc implementat în mentalul colectiv, jertfeşte adesea individul pe altarul uniformizării. Păstorii iau diverse forme -fie preoţi slăvind zeităţi atotputernice, fie lideri ce invocă dreptul divin de a stăpâni peste norod- toţi cu acelaşi scop: controlul absolut.
În acest mecanism imens, format din milioane de rotiţe, fiecare element se doreşte cât mai important. În timp, devine o mândrie pentru fiecare să facă parte din întreg.
Puţini sunt cei care se dedau păcatului de neiertat al individualismului. Această erezie socială –mai degrabă o dovadă de ateism civic- trebuie îndepărtată din rădăcină. Însă şi mai periculoasă este intenţia de a te pune contra voinţei maselor. În acest caz înlăturarea fizică a individului devine iminentă.
Ceea ce e cu adevărat îngrijorător e faptul că, la un moment dat al vieţii tale, realizezi că nu poţi schimba nimic din ceea ce se întâmplă în jur. Tot ce poţi face este să vorbeşti, să exprimi ceea ce crezi că e corect şi moral, să încerci să îl converteşti pe interlocutor la sistemul tău etic...Dar ce te faci dacă nu ai talente oratorice ori nu beneficiezi de un anturaj extins? Deschizi un blog!!! Victoria liberei exprimări este asigurată, iar paginile virtuale vor cuprinde gânduri şi sentimente care, cu puţin noroc, vor fi citite şi poate vor convinge nişte oameni!!!Vei fi un formator de opinie, un om important, vei ajunge să te crezi o componentă importantă a sistemului, un lider!!!
...
Vei fi pe dracu...
E inutil să continui acest raţionament...Concluzia e că mă simt nevorbit şi profit de minunile tehnologice ale lumii „civilizate” pentru a expune unele idei şi concepţii personale. Cam atât pentru moment.
Vă salut!
2 comentarii:
Merci pentru vizita pe blog. Cat priveste frecventarea cursurilor lui Cociu, se intampla acum multi, multi ani, nici nu-mi mai amintesc exact cati (dar sa tot fie vreo 12 ani, poate si mai bine), la facultatea de jurnalistica(era o prietena de-a mea studenta acolo si cand am auzit ca au un curs cu el, m-am repezit si eu, fiind extrem de pasionata de etologie si stiindu-i mare parte din carti). Cu ocazia asta am vorbit cu el, i-am povestit despre pasiunea mea, i-am povestit despre niste cunostinte comune de prin facultatea de biologie, l-am rugat sa-mi recomande carti, sa ma primeasca la Gradina Zoologica pentru a studia animalele etc ... Am facut greseala sa-i dau nr meu de telefon si apoi m-am trezit ca ma suna fara motive precise, ci ca sa vada ce mai fac, sa ma intrebe daca vin la curs, sa ma invite nu stiu unde, sincer nici nu-mi mai aduc exact aminte detaliile despre ceea ce discutam atunci la telefon ...
Comportamentul lui nu era deloc agresiv (adica sa nu intelegeti ca cine stie ce-mi facea) dar era comportamentul tipic unui barbat care cu siguranta vroia de la mine mai mult decat ma interesa pe mine sa primesc de la el. Uita insa ca eu la vremea respectiva aveam probabil vreo 20 de ani, iar el era un barbat cu parul alb. Omul isi incerca norocul. Cand a vazut ca insistentele lui nu dau roade, s-a linistit si n-a mai sunat. La asta ma refeream cand spuneam ca "m-a hartuit". Poate n-am folosit termenul asta in cel mai fericit mod, nu stiu. Stiu insa cu siguranta ca atunci asa ma simteam.
Cat priveste persoana dvs, cu ce va ocupati? Caci imi imaginez ca in spatele intrebarii pe care mi-ati adresat-o pe blog, e mult mai mult decat o simpla pasiune pentru opera lui Cociu si dezamagirea ca idolul dvs se poate "preta la asemenea fapte". Sunteti cumva ruda cu dumnealui?
Buna ziua!
Imi pare rau ca raspund la distanta de un an si mai bine. N-am mai scris nimic pe acest blog si aproape ca uitasem de el. :)
Multumesc mult pentru detalii. Ma bucur ca nu sunt atat de "picante" pe cat ma temeam ca vor fi.
Ca sa raspund la intrebarea dvs, nu, nu sunt ruda cu Cociu. Dar a reprezentat unul dintre "idolii" copilariei mele, un om a carui "opera" (pun ghilimele deoarece termenii sunt putin exagerati dar nu gasesc momentan alte cuvinte) mi-a influentat modul de a privi lumea. Si vreau sa cred ca mi l-a influentat in bine, deschiyandu-mi ochii, scotandu-ma din ignoranta si capcana ideilor preconcepute. Ma temeam sa nu se prabuseasca inca un soclu. Mereu avem tendinta sa ne idealizam mentorii si suntem raniti cand le descoperim defectele.
Sunt mai linistit acum sa stiu ca nu a avut un comportament care sa depaseasca prea mult limitele normalului :)
Eu sunt ceea ce s-ar numi "grafician". Nu am nici o legatura cu etologia ori biologia decat o mare pasiune pe care o pastrez inca din copilarie.Daca doriti sa cunoasteti aceasta latura a existentei mele, m-as bucura daca ati intra pe acest blog - http://ink-made.blogspot.com/2008/10/grafica-sevalet.html
Va doresc o zi linistita. A mea, cu siguranta, a devenit :)
Trimiteți un comentariu