Dacă ar fi să ne încredem în observaţiile lui Sigmund Freud, atunci primul nostru model feminin este reprezentat de propria mamă. Până şi pasiunea pe care bărbaţii o manifestă faţă de sânii unei femei, acea parte anatomică ce defineşte specia umană ca făcând parte din clasa mamiferelor cu o utilitate clară şi pragmatică, lipsită de erotism, porneşte tot de la atracţia pe care o avem faţă de afecţiunea maternă.
Bărbaţii rămân toată viaţa nişte copii. De fapt, nu sunt decât nişte animale cu minţi de copii şi instincte dictate de hormoni. Bărbaţii sunt nişte porci, măgari, armăsari etc. De fapt, sunt asemeni oricărei alte fiinţe de sex masculin. Bărbaţii nu sunt indecenţi atunci când analizează fundurile femeilor! E doar un instinct moştenit de la strămoşii noştri patrupezi ale căror dosuri se colorau intens în perioadele fertile. În plus, lăţimea bazinului transmite o informaţie importantă cu privire la alegerea partenerei: este sau nu îndeajuns de matură încât să aibă parte de o naştere fără prea multe complicaţii? Numai standardele denaturate ale ultimelor decenii, modelate de gusturile androgine ale unor creatori de modă homosexuali, induc ideea frumuseţii unui bazin cât mai mic... Trăiască operaţia de cezariană!!!
"Femeia" ideală seamănă adesea cu mamele noastre. Nu neapărat fizic. Complexul lui Oedip se manifestă îmdeosebi la un nivel psihic. O femeie care întruneşte anumite calităţi interioare caracteristice mamei îl relaxează pe bărbat la un nivel inconştient, oferindu-i o falsă senzaţie de siguranţă. Pradă uşoară...
"Femeia" ideală poate fi blondă, brunetă, şatenă, roşcată. Poate fi înaltă, scundă, grasă, slabă, cu sâni mari sau mici, cu bazin lat sau îngust. Poate fi amuzantă, serioasă, gracilă, directă. Femeia ideală poate fi în multe feluri. Câte bordeie atâtea obiceiuri.
Pentru mine, la nivel instinctual, femeia ideală trebuie să fie mignonă. E necesar să ţinem cont de limitările naturale şi de barierele psihologice... Puţini bărbaţi se simt confortabil la braţ cu o duduie mai înaltă decât ei cu un cap sau ceva asemănător.
Înafară de acest mic aspect sunt puţin interesat de fizicul unei femei deşi, recunosc, am şi eu micile mele fetişuri. Fruntea, ochii, nasul, buzele, urechile, gâtul, claviculele, gleznele... acele zone subtile dar pline de graţie în care se ascunde fineţea unei femei.
E greu să o descriu pe EA, pe "femeia ideala", pentru că poate avea nenumărate chipuri, nenumărate calităţi. Îmi este total indiferent cum arată EA, atâta vreme cât are o fizionomie plăcută. Şi totuşi ar fi câteva trăsături de bază pe care ar trebui să le aibă orice femeie în preajma căreia mi-aş dori să mă aflu. Îmi plac femeile cu personalitate proprie, imaginative d.p.d.v. al vestimentaţiei, al coafurii ori a bijuteriilor. Îmi plac femeile care ştiu cum şi cât să se machieze. Îmi plac femeile empatice, sensibile la suferinţă, care încearcă să îi înţeleagă pe cei din jur. Îmi plac femeile ambiţioase, care luptă pentru ceea ce îşi propun, şi care nu se lasă călcate în picioare. Îmi plac femeile care nu suferă de masochism şi ştiu ce e mai bine pentru ele. Îmi plac femeile inteligente şi deschise către comunicare, care să poată purta o conversaţie pe cele mai diverse teme şi care să fie interesată de lucrurile noi pe care le poate afla. Îmi plac femeile care nu se lasă acaparate de prejudecăţi prosteşti. În final, îmi plac femeile afectuase, care răspund pe măsură dragostei ce le este adresată."Femeia ideala" poate fi întâlnită des. Trebuie doar ca ea să ştie dacă te vrea Pentru că, oricât ar părea de ciudat, femeia este întrun final cea care îl alege pe bărbat şi nu invers.
Aşa e legea firii.
Bărbaţii rămân toată viaţa nişte copii. De fapt, nu sunt decât nişte animale cu minţi de copii şi instincte dictate de hormoni. Bărbaţii sunt nişte porci, măgari, armăsari etc. De fapt, sunt asemeni oricărei alte fiinţe de sex masculin. Bărbaţii nu sunt indecenţi atunci când analizează fundurile femeilor! E doar un instinct moştenit de la strămoşii noştri patrupezi ale căror dosuri se colorau intens în perioadele fertile. În plus, lăţimea bazinului transmite o informaţie importantă cu privire la alegerea partenerei: este sau nu îndeajuns de matură încât să aibă parte de o naştere fără prea multe complicaţii? Numai standardele denaturate ale ultimelor decenii, modelate de gusturile androgine ale unor creatori de modă homosexuali, induc ideea frumuseţii unui bazin cât mai mic... Trăiască operaţia de cezariană!!!
"Femeia" ideală seamănă adesea cu mamele noastre. Nu neapărat fizic. Complexul lui Oedip se manifestă îmdeosebi la un nivel psihic. O femeie care întruneşte anumite calităţi interioare caracteristice mamei îl relaxează pe bărbat la un nivel inconştient, oferindu-i o falsă senzaţie de siguranţă. Pradă uşoară...
"Femeia" ideală poate fi blondă, brunetă, şatenă, roşcată. Poate fi înaltă, scundă, grasă, slabă, cu sâni mari sau mici, cu bazin lat sau îngust. Poate fi amuzantă, serioasă, gracilă, directă. Femeia ideală poate fi în multe feluri. Câte bordeie atâtea obiceiuri.
Pentru mine, la nivel instinctual, femeia ideală trebuie să fie mignonă. E necesar să ţinem cont de limitările naturale şi de barierele psihologice... Puţini bărbaţi se simt confortabil la braţ cu o duduie mai înaltă decât ei cu un cap sau ceva asemănător.
Înafară de acest mic aspect sunt puţin interesat de fizicul unei femei deşi, recunosc, am şi eu micile mele fetişuri. Fruntea, ochii, nasul, buzele, urechile, gâtul, claviculele, gleznele... acele zone subtile dar pline de graţie în care se ascunde fineţea unei femei.
E greu să o descriu pe EA, pe "femeia ideala", pentru că poate avea nenumărate chipuri, nenumărate calităţi. Îmi este total indiferent cum arată EA, atâta vreme cât are o fizionomie plăcută. Şi totuşi ar fi câteva trăsături de bază pe care ar trebui să le aibă orice femeie în preajma căreia mi-aş dori să mă aflu. Îmi plac femeile cu personalitate proprie, imaginative d.p.d.v. al vestimentaţiei, al coafurii ori a bijuteriilor. Îmi plac femeile care ştiu cum şi cât să se machieze. Îmi plac femeile empatice, sensibile la suferinţă, care încearcă să îi înţeleagă pe cei din jur. Îmi plac femeile ambiţioase, care luptă pentru ceea ce îşi propun, şi care nu se lasă călcate în picioare. Îmi plac femeile care nu suferă de masochism şi ştiu ce e mai bine pentru ele. Îmi plac femeile inteligente şi deschise către comunicare, care să poată purta o conversaţie pe cele mai diverse teme şi care să fie interesată de lucrurile noi pe care le poate afla. Îmi plac femeile care nu se lasă acaparate de prejudecăţi prosteşti. În final, îmi plac femeile afectuase, care răspund pe măsură dragostei ce le este adresată."Femeia ideala" poate fi întâlnită des. Trebuie doar ca ea să ştie dacă te vrea Pentru că, oricât ar părea de ciudat, femeia este întrun final cea care îl alege pe bărbat şi nu invers.
Aşa e legea firii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu