Mi-e dor si m-am săturat

Mi-e dor de acele vremuri când mă simţeam împlinit. Folosesc atât de des acest cuvânt şi totuşi mai am doar o amintire vagă a ceea ce înseamnă. Era o vreme când mă simeam util şi mândru că pot să reprezint un stâlp de sprijin în caz de nevoie. Ce poate fi mai plăcut decât să te ştii capabil să alini suferinţa celui de lângă tine, să poţi şterge lacrima şi să trezeşti zâmbetul? Şi totuşi m-am săturat să nu pot avea nici un punct de reper în noapte. E bine să ai un far care să te călăuzească prin furtună...


Era o vreme când îmi puteam oferi uriaşul capital de afecţiune de care sunt capabil. Mi-e dor să mângâi părul iubitei, să îi sărut obrazul, să îi strâng trupul în braţe, să îi îndeplinesc dorinţele care îmi stau în putere. Ce poate fi mai frumos decât să îţi exprimi iubirea prin gesturi? Şi totuşi m-am săturat să strâng în braţe stane de piatră, trupuri reci, lipsite de pasiune. M-am săturat să ofer fără să primesc. Ce pot oferi mai mult decât întreaga fiinţă? Se pare că nu e de ajuns...
Era o vreme când mă simţeam în siguranţă, închis în cămăruţa izolată fonic a relaţiei în cadrul căreia nu era loc de lumea zbuciumată de afară.Ce poate fi mai frumos decât să clădeşti o lume doar pentru doi, un turn de fildeş din vârful căruiasă nu auzi tumultul universului pe care îl priveşti panoramic, de sus... o lume de furnici... Şi totuşi m-am săturat să nu pot lupta cu intruziunile care distrug pacea acestui firav glob desticlă. Iar cel mai rău e atunci când nici măcar nu dai glas acelor probleme ci le închizi în tine, otrăvindu-te din interior...
Mi-e dor şi m-am săturat...
M-am săturat să caut. Îi invidiez până la ură pe cei care sunt capabili să trăiască singuri, să se lase purtaţi cu gentileţe de fluviul capricios al vieţii. Poate că mereu m-am luptat cu valurile şi am încercat să merg mereu contra curentului... Poate că nu voi putea fi niciodată reprezentat de o atitudine "zen".


M-am săturat să caut acea persoană specială, deosebită, care să mă împlinească pe cât mai multe planuri, care să merite prinosul de iubire oarbă pe care îl ofer celor care aleg să îmi fie alături. Ofer totul... şi mă aştept să primesc mai mult decât resturi.
Poate că, totuşi, nu merit altceva...